cum sa fii un bun profesor

Ce înseamnă sa fii un bun profesor?

Cu toții am avut cel puțin un profesor bun de care ne amintim cu drag, de la care am învățat să iubim școala, să fim mai buni, mai motivați, să devenim adulții de mai târziu. Nu încape nici o îndoială că a fi un dascăl bun, a trezi curiozitatea și a inspira copiii va fi întotdeauna o provocare. În literatura română figura dascălului este reflectată de marele Sadoveanu care îl descrie pe blândul și înțeleptul Domn Trandafir în opera eponimă. De asemenea, învățătoarea este descrisă în mod delicat de Octavian Goga în poezia Dăscălița. Îndrăgitul povestitor Ion Creangă, care s-a dedicat și meseriei de institutor, a creat un abecedar pentru elevii săi, reformând limba română și introducând definitiv alfabetul latin.
Fără pretenția de a realiza o analiză exhaustivă a subiectului și bazându-mă pe experiența mea la catedră de-a lungul anilor, am învățat că…

Un bun profesor iubește copiii.

Pentru cei mici sala de clasă devine a doua casă unde vor petrece multe ore așa că au nevoie de căldura unei persoane iubitoare, în mod special când pășesc pentru prima oară pragul școlii. Copiii se dezvoltă mai bine într-un mediu în care se simt în siguranță, apreciați și îndrăgiți. A preda e o provocare din mai multe puncte de vedere, dar cu măiestrie, tact și dragoste dascălul va găsi o cale spre inima elevilor lui. Copilul simte când unui profesor îi pasă cu adevărat de el. 

Vede valoarea fiecărui elev.

Un profesor bun își încurajează elevii să-și descopere talentele, îi încurajează să nu renunțe atunci când lucrurile se complică. Le respectă opiniile și îi ajută să-și prezinte perspectiva fără teama că vor fi ridiculizați. Când elevii mei îmi spun că nu știu sau nu pot rezolva ceva, le răspund că au marea șansă de a se afla în locul perfect pentru cei care nu știu încă și nu pot încă, și anume la școală și că eu sunt acolo pentru a-i ajuta. Un bun profesor vede potențialul copiilor și le spune că au aripi și pot să zboare.

Are farmec personal.

În fața unui grup de copii profesorul e urmărit de ochișori uneori critici, uneori curioși. Din punctul meu de vedere farmecul personal este dat în primul rând de autenticitate, dar și de felul în care ne îmbrăcăm, de imaginea pe care o proiectăm. Sunt importante: tonul vocii, modul de abordare, simțul umorului și respectul pentru fiecare elev. Copiii învață mai bine într-un mediu plăcut în care se împletește setea lor naturală de a explora cu elemente ludice.

Recunoaște când greșește și e capabil să-și ceară iertare.

Nimeni nu e perfect, nici chiar cel mai remarcabil profesor. Bineînțeles că munca la catedră cere ore multe de pregătire, cursuri de perfecționare, lectura multor cărți pentru a putea explica noțiunile predate și a-i inspira pe copii. Dar ce se întâmplă când un profesor greșește? Mă refer la greșelile din cauza neatenției sau mici scăpări, nu la erori grave de conținut. Cel mai onest ar fi să recunoască greșeala iar dacă a făcut ceva prin care a nedreptățit un copil, ar trebui să aibă curajul de a-și cere iertare. Așa mi se pare nobil și frumos. Copiii au un simț al justiției acut și profesorul ar trebui să fie imparțial.

Recunoaște când nu știe ceva.

Elevii ne pot pune multe întrebări, unele legate de materia studiată, altele din viață. Se întâmplă uneori să nu știm răspunsul la întrebarea elevului și nu e nici o problemă dacă recunoaștem; uneori le spun elevilor mei că trebuie să caut și eu răspunsul, că am nevoie să mă documentez. O elevă m-a întrebat la ora de istorie câți români au murit în al doilea război mondial. Nu știam, am căutat răspunsul și i l-am oferit ora următoare.

E creativ.

Creativitatea e condiția esențială a progresului și a supraviețuirii. Asta înseamnă capacitatea de a vedea oportunități sau de a le crea, de a găsi resurse, de a anticipa, de a folosi imaginația pentru a preda materia astfel încât copiii să înțeleagă. Sunt convinsă că toți avem această calitate; ea se dezvoltă cu adevărat când începi să o folosești. Un bun profesor îi încurajează pe copii să-și dezvolte creativitatea.

E atent la nevoile emoționale ale elevilor.

A fi profesor nu înseamnă doar a preda, a urmări progresul elevilor și a parcurge programa. A fi un bun profesor înseamnă a percepe stări de suflet, semnale care indică starea emoțională a elevilor. Un bun profesor simte când un copil e trist, neatent, frustrat sau copleșit și încearcă să-l asculte, să-l înțeleagă sau să-l ajute dacă e posibil.

Învață mereu.

Nu doar elevii trebuie să învețe ci și profesorii. De fapt cei care trebuie să învețe în primul rând sunt profesorii. Trebuie să învățăm să explicăm mai bine, să învățăm din greșeli, să învățăm abilitățile digitale necesare secolului XXI. Învățarea durează cât trăim și face parte din frumusețea vieții.

Încearcă să se adapteze la nivelul copilului.

Acest lucru implică căutarea unor exemple ușor de înțeles pentru ei, utilizarea unor referințe din lumea lor, a vedea lumea din perspectiva copiilor. Am șansa de a lucra cu o mare varietate de elevi în ceea ce privește vârsta, de la grădiniță la gimnaziu, așa că trebuie să-mi dezvolt capacitatea de adaptare la vârsta, nivelul de înțelegere a copilului și la interesele lui. Am elevi cu care pot avea conversații interesante despre globalizare sau ce înseamnă frumusețea dar am și copii care cred că dacă le ascut creionul colorat am făcut o magie, făcându-mă să mă simt ca o zână din povești.

Dezvoltă o conexiune reală cu copiii.

Elevilor mei le place să le vorbesc despre cum eram eu când eram mică, cum era viața, ce îmi place să fac în afara orelor de curs. De asemenea îi încântă să mă joc cu ei, să râd din toată inima sau le place să mă învețe ceva. Și mie îmi place să învăț de la ei și să văd lumea prin ochii lor minunați și inocenți de copil.

A fi un bun dascăl înseamnă să pui suflet în ceea ce faci, să fii conștient de privilegiul de a lucra cu copiii, de a avea un impact în viețile lor, de a-i inspira, de a le modela, într-un fel, viitorul. Când ești pasionat de ceea ce faci, poți deveni nu doar un profesor bun, ci unul extraordinar.

 

Surse:

ro.wikisource.org/wiki/Dăscălița
youtube.com/watch?v=vrU6YJle6Q4

Gabriela Teodora Soporan

Prof. LCCR, Alcala de Henares, Spania

Pin It on Pinterest

Share This