Chiar dacă ne despart mii de kilometri de țara natală, ducem cu noi în suflet limba maternă, limba țării în care ne-am născut. Pentru noi, adulții care ne-am născut în România și am decis să locuim într-o altă țară, e oarecum mai simplu. Ne simțim români pentru că ne-am construit identitatea, ne cunoaștem rădăcinile și istoria. Pentru copiii care s-au născut în diaspora e mai dificil. Învață mai ușor limba țării în care trăiesc și a cărei cultură o cunosc mai bine. Unii vizitează foarte rar România. Unii nu văd necesitatea învățării unei limbi cu care nu se simt identificați.
Predarea limbii române acestor elevi este o adevărată provocare. De-a lungul carierei mele de dascăl am învățat două lucruri: să nu judec și să încurajez. Nu judec pentru că nu cunosc cauzele sau contextul și îmi place să încurajez, să inspir și să motivez pentru că trecutul nu mai poate fi schimbat, dar viitorul depinde de ce facem azi.
Recent, un elev român mi-a spus că părinții lui sunt români dar el este spaniol, că este un spaniol cu sânge românesc. E interesant cum cei mici încearcă să înțeleagă cine sunt. Își caută identitatea, încearcă să împace ideea că locuiesc în Spania sau în oricare altă țară din Europa cu ideea apartenenței la poporul român. Ei vorbesc și gândesc în limba țării gazdă și totuși, părinții lor sunt români iar bunicii locuiesc în România. Lumea devine din ce în ce mai globalizată și deseori întâlnim familii mixte. În sala de clasă a multor țări din Europa există cel puțin un imigrant sau un copil de imigrant. Elevii învață de mici frumusețea diversității și bogăția pe care o putem experimenta venind în contact cu persoane din diferite culturi. Avem mult de învățat de la ceilalți dar în primul rând trebuie să ne cunoaștem propria cultură.
Și totuși, ce este limba maternă? Este o întrebare dificilă, în special în cazul familiilor de români care locuiesc în afara României. Care sunt primele cuvinte învățate de copiii români din diaspora? Îmi place să cred că mama, tata, te iubesc sunt rostite în română de către părinții români. Dar nu e întotdeauna așa. Uneori, din diferite motive, părinții decid să învețe copilul limba țării în care locuiesc. În aceste cazuri, limba română nu mai e limba maternă. Există, din păcate, copii români care nu înțeleg limba română și există și copii care nu mai vor să învețe limba română pentru că li se pare prea dificilă. Ei încearcă să se integreze și le e teamă să fie respinși, își doresc să aparțină grupului de copii și evită să vorbească românește.
21 Februarie e Ziua Internațională a Limbii Materne. E important s-o păstrăm, să o folosim și să-i descoperim frumusețea. E moștenirea noastră de suflet și e datoria noastră, a dascălilor care predau cursul de Limbă, cultură și civilizație românească, să o oferim așa încât elevii să o îndrăgească și să o prețuiască. Dar cultivarea dragostei pentru limba maternă vine din familie. Pe această cale apreciem părinții care fac eforturi de a păstra vie limba română. Nu întotdeauna este ușor, pentru că elevii studiază trei limbi: limba maternă, limba țării în care locuiesc și limba engleză. Dar copiii au o capacitate extraordinară de a învăța, au o memorie fantastică și prin joc, folosind resurse digitale sau cărți, cei mici pot fi încurajați să cunoască limba strămoșilor lor și să îmbrățișeze apartenența la cultura română.
O parte din profesorii care predau cursul de Limbă, cultură și civilizație românească în Spania, Italia și Irlanda s-au întâlnit în cadrul unei activități online prin care s-a dorit sărbătorirea limbii materne. Elevi care participă la cursurile LCCR au recitat poezii dedicate limbii române cu un accent simpatic al limbii țării în care locuiesc. Alții au interpretat cântece și au participat la jocurile didactice pregătite pentru ei. Într-o atmosferă caldă, în care umorul a fost protagonistul serii, copiii s-au jucat învățând din proverbe, ghicitori și din literatura română. Activitatea noastră online a fost varianta modernă a șezătorilor de mai demult, în care, în lunile lungi de iarnă se depănau atât fire de lână cât și povești, ghicitori, balade și legende. Am învățat unii de la alții, și, împreună, am înțeles că mai avem multe comori de descoperit din literatură, istorie și din tradiții. A fost frumos să vedem colege care au participat alături de copiii lor la activitate.
Profesorii care au participat la activitate au fost: Daniela Ștefan, Luminița Soporan, Gabriela Soporan, Mihaela Horumbete, Mihaela Ignat, Ioana Marcu, Vanina Constantin Peța, Maria Cerceja, Melania Cosma, Eleonora Gaspar, Mihaela Neagoe, Delia Burcea, Elena Stoica, Angela Șular Feier, Gabriela Juravle, Chiriac Mariana, Mirela Bondoc, Ștefania Mărginean, Angelica Neag, Cruțescu Petruța Elena, Cecilia Stan Tomescu.
Limba maternă modelează modul în care gândim și modul în care percepem realitatea. Dacă ne-am uita limba maternă, dacă n-am vorbi limba părinților și bunicilor noștri, ne-am pierde o parte importantă a sufletului și n-am ști cine suntem. Vorbind limba română ne întoarcem acasă, oricât de departe de România ne-am afla.
