”Condeiul este limba sufletului; după cum au fost conceptele cu care a fost hrănit, așa vor fi și scrierile” afirma Miguel de Cervantes. Câtă dreptate are Cervantes deoarece caligrafia unei persoane poate să ne dezvăluie multe aspecte legate de personalitatea acesteia. Pe lângă acest fapt, are multe beneficii de necontestat: relaxează și îndeamnă la introspecție, coordonează cele două emisfere ale creierului, simplifică procesul de învățare și abilitățile cognitive, dar stimulează și creativitatea, memoria și limbajul. Acestea sunt numai câteva beneficii ale scrisului de mână care, din păcate, pierde în ultima vreme tot mai mult teren în fața erei digitale.

Tocmai pentru a stimula scrisul de mână celebrăm Ziua scrisului de mână, sărbătorită în 23 ianuarie, printr-un proiect internațional intitulat ”Iubim scrisul de mână”. Este un proiect de suflet pe care l-am organizat împreună cu colegele mele: prof. Lucia Ileana Pop și prof. Cătălina Eugenia Bîrdea, colaboratoare ale Institutului Limbii Române din București în cadrul proiectului L.C.C.R. din Italia și care constă în promovarea scrierii de mână, în acordarea unei atenții deosebite a acesteia, în sugerarea textelor care au atras atenția elevilor în care poate s-au regăsit și în publicarea fotografiilor textelor scrise de mână într-un album colectiv pe Facebook https://www.facebook.com/media/set/?set=a.5847617481981384&type=3

Proiectul s-a bucurat încă de la început de un succes deosebit, iar anul acesta, ajuns la ediția a III-a, ni s-au alăturat nu doar profesori și elevi din diferite țãri europene în care se desfășoară cursul LCCR (71 de colegi din șase țãri: Italia, Spania, Belgia, Portugalia, Irlanda, Franța), ci și alți peste 40 de colegi din alte șase țãri (Danemarca, Grecia, Canada, Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria) în care trãiesc români, inclusiv din comunitãțile istorice românești unde se studiază limba, literatura și cultura română. Bineînțeles nu au lipsit colegi din România din diferite județe ale țării care au acordat o atenție deosebită acestei zile.

Doresc să le mulțumesc tuturor pentru interesul acordat, pentru participare și textele alese de către elevi. Scrisul de mânã ne oglindește firea, personalitatea, este ca o formă de rugăciune, parafrazându-l pe Kafka, este un loc al existenței mai ales pentru noi cei care trăim departe unii de alții, departe de țara noastră și, fiind în limba română, ne apropie și ne arată cã încă simțim, trăim, gândim și scriem în limba maternă, că ”nu locuim într-o țară, ci într-o limbă”, după cum spunea Cioran, de care nu ne-am îndepărtat sufletește nicicând chiar dacã ne-am luat zborul spre alte lumi precum fiii își iau zborul de lângă mama lor. Mă regăsesc în ceea ce scria Fănuș Neagu despre limba română și anume că ”pentru mine limba română este distanța dintre inimă și umbra ei, care se numește suflet”. Sunt convinsă că majoritatea sau chiar toți cei care am participat la acest proiect ne regăsim în frumoasele cuvinte ale cunoscutului romancier și dramaturg român. Încă o dată limba română a creat punți între oameni, între suflete cu aceeași afinitate.