Data de 31 august e zi specială pentru toți românii pentru că, spre sfârșitul verii, sărbătorim Ziua Limbii Române. Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet, spunea așa de frumos Fănuș Neagu.
Limba unui popor nu e doar mijlocul prin care oamenii comunică. Limba reprezintă cine suntem deoarece cuvintele ne modelează. Limba reprezintă înțelepciunea populară cristalizată în proverbe, doine, legende, ghicitori, e legătura noastră cu strămoșii. Și limba română are o bogată literatură populară, cu proverbe care utilizează imagini extraordinar de sugestive, amuzante sau neobișnuite. Folclorul a fost, de asemenea, sursă de inspirație pentru marii autori ai literaturi române. Limba poate fi comparată cu o casă care ne oferă refugiu și căldură, poate fi o grădină de care ne putem bucura dar de care trebuie să avem grijă. Limba poate fi o călătorie în care mereu aflăm lucruri noi.
Pentru noi, românii din diaspora, limba română e limba de suflet, legătura noastră cu țara din care am plecat și e cel mai vizibil semn identitar. Am citit recent povestea unei doamne care locuiește în Franța și care spunea că își ceartă copiii în franceză și îi alintă în limba română. Tocmai pentru ca limba română să fie asociată cu tandrețea, cu răsfățul, cu iubirea. Pentru noi, românii care locuim departe, nici un cuvânt nu poate exprima atât de bine un sentiment profund de iubire ca un te iubesc.
Multe cuvinte din limba română nu pot fi traduse în alte limbi sau nu au o corespondență exactă. Sunt acele cuvinte care reprezintă civilizația poporului nostru sau esența sufletului românesc. Multe din acele cuvinte nu se mai folosesc: vatră, pridvor, șezătoare, livadă, codru, haiduc, sunt doar câteva dintre ele.
Cred că merită să amintim că:
- Cel mai vechi document păstrat, scris în limba română este scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung este din 1521. Ea a fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naționale ale județului Brașov, unde se păstrează și astăzi.
- Limba română este limbă maternă pentru 24 de milioane de oameni din România, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria, dar și Croația, Slovenia, Slovacia sau Polonia. Dar migrația din ultimii ani a extins și mai mult geografia limbii române. Interesant este că în instituțiile de învățământ din 43 de țări ale lumii, limba română se predă ca limbă străină.
- Peste 6 milioane de români trăiesc în afara granițelor țării. Așa că limba română e vorbită aproape în toate țările din lume de către românii care au ales să muncească și să trăiască în afara României.
- Dintre limbile latine, doar româna are articolul hotărât “enclitic”, adică atașat la sfârșitul substantivului. Acest lucru conferă o melodicitate intrinsecă în grai, și concizie în exprimare. Practic, ne este de-ajuns un singur cuvânt, ca să ne facem înțeleși atunci când ne referim la un obiect sau la o ființă anume. Majoritatea popoarelor au nevoie de două cuvinte pentru asta.
- Un alt aspect unic al limbii române este faptul că are un vocabular latin care funcționează cu reguli gramaticale de tip slav deși există și cazuri în care cele două registre coabitează.
- Limba română a intrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte: dor și doină ce exprimă emoții într-atât de specifice culturii noastre, încât traducerea lor în alte limbi este imposibilă. Orice ar fi, pasiune sau dorinţă, sete sau foame de experienţă reală, toate acestea se pot exprima în limba română prin cuvântul dor, care a devenit expresia oricărei dorinţe şi care implică fiinţa umană în totalitatea sa. (Mircea Eliade)
Ce dar am putea să-i facem limbii române de ziua ei? Poate să citim o poezie sau o carte în limba română. Poate să vorbim cu cineva din România. Poate să încercăm să scriem și să vorbim mai corect. Toate aceste daruri pe care am putea să le oferim limbii române ni le oferim, de fapt, nouă.