Pentru românii care trăiesc în afara țării, identitatea lingvistică este foarte importantă, în condițiile în care aceștia sunt influențați de două sau chiar mai multe limbi și culturi.

V-ați oprit vreodată să vă gândiți ce s-ar întâmpla dacă limba voastră maternă ar dispărea? Ar fi, cu siguranță, foarte trist. Cu toate acestea, dispariția limbilor este o realitate. De pe Google, aflăm că aproape jumătate din limbile cunoscute astăzi sunt pe cale de dispariție. Diversitatea lingvistică este o parte a diversității biologice. Atunci când dispar specii de animale sau plante, planeta are de suferit. Tot așa, dacă limbile s-ar pierde și am ajunge să comunicăm doar în engleză, spaniolă, germană, franceză și chineză, întreaga lume ar fi mult mai săracă. Problema aceasta este semnalată de către UNESCO, prin proclamarea sărbătoririi anuale, pe 21 februarie, a Zilei Internaționale a Limbii Materne, cu scopul de a promova diversitatea lingvistică, educația multilingvă și nu în ultimul rând, de a sublinia importanța păstrării și conservării fiecărei limbi în parte, transmițând acest patrimoniu cultural de la o generație la alta.

Dar ce este o limbă maternă? Limba maternă este prima limbă pe care o persoană o învață în primii ani de viață și pe care o va folosi pe tot parcursul vieții, ca instrument de gândire și comunicare. Modul în care gândim și ne definim este strâns legat de limba noastră maternă. Fiecărei limbi îi corespunde o cultură specifică. Orice limbă este asociată cu un mod diferit de a vedea realitatea. Termenul de limbă maternă este folosit deoarece în comunitățile primitive, tatăl era cel care pleca să asigure hrana pentru familie, iar mama era cea care avea grijă de copii și îi învăța să comunice în propria limbă.

Când vorbim de limba maternă, ne referim la limba pe care ființa umană o dobândește de la părinți sau în cadrul familiei lărgite. În acest mediu imediat, limba maternă se dobândește în mod natural, fără intervenții lingvistice conștiente, de aceea este, în general, limba în care se atinge cel mai mare grad de competență lingvistică atunci când sunt cunoscute sau stăpânite și alte limbi. Procesul de dobândire a limbii materne începe de la o vârstă foarte fragedă și continuă pe tot parcursul vieții copilului.

În cazul copiilor noștri, care au o limbă de predare în școală diferită de limba lor maternă, limbă adoptivă care este cunoscută de către părinții lor într-o mai mică sau mai mare măsură, este de la sine înțeles că acești copii nu ajung la școală fără anumite competențe lingvistice. Cu toții au avut experiențe anterioare de la o vârstă foarte fragedă, care au fost dobândite prin intermediul primei lor limbi, limba română, limbă pe care au auzit-o încă de la naștere și în care familia lor a comunicat cu ei.  Sunt cunoștințe pe care le pot folosi atunci când încep educația școlară. Limba maternă este limba pe care se bazează cea mai mare parte a înțelegerii lor, a vocabularului și a cunoștințelor de bază. Este, de asemenea, limba pe care trebuie să o folosească în mod continuu pentru a-și dezvolta mai bine capacitatea de a interacționa cu ceilalți și de a învăța noi abilități de comunicare.

Limba maternă este esențială pentru învățare, deoarece facilitează dobândirea abilităților de lectură și scriere, abilități care stau la baza dezvoltării personale. De asemenea, este o expresie unică a identității noastre, a unității noastre ca popor și o sursă de cunoaștere și de dezvoltare a creativității. Din momentul în care un copil este introdus într-o limbă nouă, trebuie să îi oferim oportunități pentru ca acesta să continue să își dezvolte utilizarea primei limbi, deoarece acest lucru va facilita învățarea unor niveluri mai complexe de competențe și cunoștințe, proces pe care modelele de educație multilingvă îl încurajează pentru a construi o punte către învățarea unei noi limbi. Copiii nu încetează complet învățarea primei limbi, ci adaugă una nouă cunoștințelor lor, cu ajutorul noilor competențe pe care le dobândesc prin dezvoltarea continuă a primei limbi.

Pe lângă aceasta, limba este poate singurul mijloc prin care are loc procesul de socializare între ființele umane, prin care vorbitorul construiește sensuri pentru a le schimba în dialog cu ceilalți,  construind noi semnificații sociale și culturale. Am văzut că este dificil ca o persoană să aibă o relație socială bună cu ceilalți, atunci când nu își exprimă cu ușurință ideile, opiniile și sentimentele. În acest sens, limba este un instrument indispensabil pentru stabilirea de legături sociale între oameni, deoarece permite să exprimarea oricărui subiect pe care dorim să-l abordăm în conversațiile noastre zilnice. Existența umană este indisolubil legată de relațiile sociale, menținute prin comunicare și dialog. Dobândirea competenței de comunicare implică învățarea utilizării limbii ca mijloc de stabilire a interacțiunilor noastre cu ceilalți, în măsura în care cunoaștem și împărtășim semnificațiile culturale care stau la baza grupului social în care trăim.

Comoara spirituală a oricărei națiuni este limba. Cel mai important lucru pentru orice persoană este limba în care învață mai întâi să vorbească și să recunoască lumea. Aceasta este limba copilăriei, limba vorbită în familie, limba primelor relații în societate. De aceea, este extrem de important ca încă de la naștere să se așeze de către părinți în sufletul copilului această moștenire – limba maternă, limba română, chiar dacă trăim într-o altă țară decât a noastră.

În concluzie, limba maternă face parte din identitatea fiecărei persoane și este important să o păstrăm, pentru că este parte din ființa noastră intimă și culturală, o legătură directă cu strămoșii noștri, iar pentru noi, cei care trăim într-o cultură diferită de a noastră, este un element indispensabil al unității și coeziunii noastre ca popor.

Statul român, prin intermediul Institutului Limbii Române, direct subordonat Ministerului Educației, oferă copiilor români care trăiesc în diaspora, șansa de a intra în contact atât cu limba lor maternă literară, cât și cu valori ale patrimoniului cultural românesc, prin cursul de limbă, cultură și civilizație românească. Este o datorie și o obligație pentru fiecare părinte care are această posibilitate, să îi ofere copilului șansa de a frecventa aceste cursuri, de a participa la activitățile organizate de către profesorii LCCR și astfel de a-și conserva identitatea lingvistică și culturală, atât de importantă în dezvoltarea și evoluția oricărei ființe umane.

Copii ai cursului de Limbă, cultură și civilizatie românească, din Spania și Italia, transmit mesajele lor despre importanța limbii materne.