Arhipelagul canar… 8 insule paradisiace, care țin de Spania, dar își înalță creștetele din Oceanul Atlantic, lângă Africa.

Toată viața simțisem Crăciunul prin mirosul bradului ”cu cetina tot verde”, până când am aterizat aici, în anul 2009, în acest peisaj monocrom, ”tot o apă și-un pământ”, cu cactuși prăfuiți, încăpățânați să deranjeze dunele de nisip, rupt parcă din filmele cu Iisus, pe care le vedeam la televizor, în copilărie.

Când eram mică auzisem povestea unui deportat în Bărăgan, care m-a marcat în cel mai sensibil substrat al conștiinței, cum împodobeau ei ciulini, că nu aveau brazi. Am plâns la această amintire mulți ani, până când am descoperit că, aici, în insule, se împodobește orice seamănă cu un copac, cu mare fast și bucurie. ”Fă rai din ce ai!” îmi șoptește o voce de înger!

Am ajuns aici într-un decembrie, când pregătirile de Crăciun erau în toi – nu găseai palmier fără luminițe. În timp ce româncele pregătesc sarmale, gospodinele de aici se întrec în ciorbe de fructe de mare (caldo de marisco). În loc de ”pomana porcului” – carne de capră, în loc de cozonaci – un fel de merdenele umplute cu cremă de dovleac dulce (truchas), în loc de mere și nuci – banane și migdale, în loc de zăpadă albă – doar marea albastră…

Pe unde să vină Moș Crăciun cu sania? Și totuși vine, din imaginația inocentă a copiilor, prin norii de vată de zahăr, prin vântul alizeu, care leagănă avioanele și corăbiile deopotrivă, prin povești pline de magie, prin cursul LCCR…Vine Moșul cum vine, dar cadourile tot cei ”Trei Crai de la Răsărit” le aduc (Los Reyes Magos), în amintirea stelei lor călăuzitoare de acum peste 2000 de ani. Iar celor care nu au fost cuminți le lasă niște pietre urâte de zahăr negru (carbon), mai ceva ca nuiaua lui Moș Nicolae! Mi s-a părut interesant cum se împodobește ieslea, dar nu se pune pruncul ”mititel-înfășețel” în leagănul Maicii Sfinte până în noaptea de Crăciun! Până atunci, pătuțul e gol… Fecioara, Sfântul Iosif și catolicii Îl așteaptă cu adevărat pe El, de Crăciun! Nu s-A întrupat mai repede! Crăciunul este chiar Nașterea Domnului.

Aici, la 5000 km depărtare de România, în Insulele Canare, se colindă și se sorcovește altfel… După slujba din ajun (Misa del Gallo), un grup de tineri în haine tradiționale de păstori autohtoni, îi închină un cântec cu dans special Noului-Născut din iesle (Baile del Niño sau Tajaraste del Niño) .

Iar pruncul Iisus se naște an de an, tot mai strălucitor în sufletele pline de speranță care așteaptă zilnic la coadă la loterie să cumpere ultimele bilete și tot mai frumos, în efemere opere de artă. În România bradul, aici ieslea – ”El Belén” peste tot: în case, în magazine, în școli, în biserici, pe străzi, la brutărie, în taxi… Iar cel mai faimos ”Belen” se construiește, an de an, pe o plajă (El Belén de Las Canteras)! Artiști naționali și internaționali contribuie la această gigantă operă de artă din nisip, care poate fi contemplată ca la muzeu, în aer liber, în preajma Crăciunului, în insula Gran Canaria.

”Crăciunul nu este un timp și nici un anotimp, ci o stare de spirit. A prețui pacea și bunăvoința, a fi plin de milă, înseamnă a avea adevăratul spirit al Crăciunului.” (Calvin Coolidge) citeam pe undeva zilele astea și chiar simțeam așa.