Limba română este ca un ”organism viu”, se modifică în funcție de mai mulți factori, există cuvinte care nu se mai folosesc, (arhaisme – vechi). Societatea se dezvoltă, mai ales de când au apărut Internetul și tehnologia, oamenii au noi ocupații, toate aceste schimbări se observă și la nivelul limbii. În limba română au intrat multe cuvinte din limba engleză și franceză (cuvinte noi – neologisme), multe sunt în domeniu IT sau al științei.
Limba română actuală nu mai este la fel ca în secolul al XIX-lea, sunt forme vechi care acum sunt considerate greșite, deoarece nu mai sunt acceptate de normă. Elevii care doresc să dea examenul din limba română la Leaving Cert, Irlanda, trebuie să învețe limba maternă după normele literare actuale.
Două exemple ar fi verbele:
a simți – în vechime se folosea forma: eu simpțesc, conform normei actuale de scriere, această formă este greșită, forma corectă fiind eu simt.
a minți – în vechime se foloseau formele: eu mințăsc/eu mințesc, forma corectă fiind eu mint.
Marele nostru dramaturg I. L. Caragiale în piese precum, ”O scrisoare pierdută”, ”O noapte furtunoasă” dar și în altele, ridiculiza anumite greșeli de limbaj, cu scopul de a atrage atenția asupra lor, pentru a fi evitate. Câteva exemple prezente în comediile lui I. L. Caragiale: ”famelie”, în loc de familie, ”catindrală”, în loc de catedrală, ”prințipuri”, în loc de principii, ”fevruarie”, în loc de februarie, ”enteres”, în loc de interes, ”e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire”, ”să se revizuiască primesc, dar atunci să nu se schimbe nimic”, ”capitalist” – era considerat locuitor al capitalei, ”fără prințipuri care va să zică că nu le are”.
Există multe greșeli care se fac datorită folosirii eronate a conjuncțiilor „și”, „că„.
Uneori spunem/scriem, greșit:
Este de subliniat faptul căci a venit la noi astăzi.
Prin simplul fapt căci trebuie să-mi iau rămas bun de la voi, simt o mare tristețe.
Trebuie să învățăm pentru căci altfel nu vom ști la examen.
Aflați căci o ducem bine.
Este greșită utilizarea conjuncției (cuvântului de legătură) căci, în locul lui că!
Formele corecte sunt:
Este de subliniat faptul că a venit la noi astăzi.
Prin simplul fapt că trebuie să-mi iau rămas bun de la voi, simt o mare tristețe.
Trebuie să învățăm pentru că altfel nu vom ști la examen.
Aflați că o ducem bine.
O altă greșeală care apare frecvent este folosirea conjuncției compuse ca să, în contexte în care norma literară acceptă doar folosirea conjuncției să:
Greșit: Corect:
Vreau ca să te ajut. Vreau să te ajut.
Dorința ca să plece era mare. Dorința să plece era mare.
Ni s-a cerut ca să prezentăm actele la control. Ni s-a cerut să prezentăm actele la control.
Mi-a spus ca să îi aduc mâine cartea. Mi-a spus să îi aduc mâine cartea.
Nu știu pentru ca să îți spun. Nu știu să îți spun.
Conform normelor limbii române literare actuale acestea sunt formele corecte, dar în secolul al XIX-lea, norma veche accepta astfel de construcții. Exemplele de acest tip sunt numeroase:
”Este scris ca să nu cunosc acest simțimânt.” (D. Bolintineanu, Manoil)
”Safto, zi unui ficior ca să poftească aici pe șatrariul Săbiuță…” (V. Alecsandri, Iașii în carnaval)
”Și temându-se ca să nu vină/ La cevași rând gloata țigănească,/ Gândi cum sfaturi să le strămute.” (I. B. Deleanu, Țiganiada)
Textele literare de mai sus sunt dovada faptului că limba română a suferit transformări pe parcursul timpului, deoarece există multe cuvinte vechi, iar folosirea conjuncției ca să, în astfel de contexte, nu mai este considerată corectă.
Folosirea conjuncției ca…. să, este corectă:
Vreau ca mama să vină, nu altcineva.
Aștept ca voi să faceți ceva pentru ea, ca s-o ajutați.
Totuși, unii dintre dumneavoastră probabil se vor întreba când folosim conjuncțiile ca să și căci, în construcții acceptate de norma actuală.
Conjuncția ca să poate fi folosită corect în cazul circumstanțialelor de scop și consecutive:
Am venit ca să te ajut. (Am venit…. cu ce scop? …..ca să te ajut.)
Era destul de inteligent ca să priceapă aluziile colegei lui.
Conjuncția căci poate fi folosită corect în cazul circumstanțialei de cauză:
Îi plăcea poezia, căci era sensibilă. (Din ce cauză îi plăcea poezia? ….căci era sensibilă.)
Aceste propoziții circumstanțiale fac parte din Sintaxa limbii române, care e o parte dificilă a Gramaticii limbii noastre.
În ceea ce privește operele literare ale limbii române, am tot respectul față de scriitorii români din secolele trecute, care au pus bazele literaturii românești, sunt scriitori consacrați și valoarea lor va fi recunoscută întotdeauna. Totuși, recomand elevilor români care se pregătesc pentru Leaving Cert la limba română, să citească opere literare ale scriitorilor contemporani, deoarece acolo vor găsi un vocabular cu multe neologisme, cuvinte noi și o scriere conform normei literare actuale.
Bibliografie
”Gramatica de bază a limbii române”, Adina Dragomirescu, Isabela Nedelca, Alexandru Nicolae, Marina Rădulescu Sala, Rodica Zafiu, Coordonator: Gabriela Pană Dindelegan, Editura Academia Română