În fiecare an la 21 februarie sărbătorim Ziua Internațională a Limbii Materne.
Potrivit UNESCO, oamenii de pe întreg globul pământesc vorbesc peste 7.000 de limbi și în jur de 2.500 sunt în pericol de dispariție. UNESCO avertizează că la fiecare două săptămâni moare o limbă. De fiecare dată când ultimul vorbitor al unei limbi moare, dispare o cultură, amintirile ei, modalitățile ei de a înțelege lumea și de a o explica.
Limba pe care o vorbim ne definește. Este atât instrumentul nostru de comunicare, cât și identitatea noastră. Este un mod de a ne integra în societate, ușa care ne conduce spre educație.
Cum putem păstra nealterată limba maternă în contextul actual în care ne aflăm, departe de țară?
La adulți este puțin probabil ca prima limbă să dispară complet, cu excepția circumstanțelor extreme.
La majoritatea imigranților, limba maternă coexistă mai mult sau mai puțin cu cea nouă. Cât de bine și nealterată se păstrează limba maternă are mult de-a face cu talentul înnăscut. Oamenii care, în general, au abilitatea învățării unei limbi străine, tind să își păstreze mai bine limba maternă, indiferent de cât timp au lipsit din țara lor. Fluența nativă este, de asemenea, puternic legată de modul în care ne ocupăm de diferite limbi în creierul nostru.
Monika Schmid, lingvist la Universitatea din Essex din Anglia, spune:
”Diferența dintre creierul monolingv și cel bilingv este că atunci când devine bilingv trebuie să adauge un fel de modul de control care să-i permită trecerea de la o limbă la alta. Dacă acest mecanism de control este slab, vorbitorul poate avea dificultăți în găsirea cuvântului corect sau poate continua să alunece în a doua limbă”.
Schmid este un cercetător de frunte în ceea ce se numește alterarea limbii, un domeniu de cercetare în creștere care analizează ceea ce ne face să ne pierdem limba maternă.
Un dialog informal poate dificulta rămânerea pe o singură cale lingvistică deoarece există puține stimulente pentru a rămâne la o limbă dacă se știe că ambele vor fi înțelese.
În continuare redau câteva exemple de exprimare ”alterată” în limba română a românilor care locuiesc în Spania: Mi-am cumpărat la ”rebajas” niște ghete ”muy chulas”. Nu pot merge la tine ”porque”am ”cită” la medic. Merg la un ”cumple”. Exemplele pot continua deoarece aproape la fiecare frază se introduce câte un cuvânt în spaniolă. Rezultatul este adesea un hibrid lingvistic.
Poetul Vasile Alecsandri a spus: ”Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită de a fi păstrat cu sfinţenie de generaţiile care-l primesc”. Poetul Grigore Vieru a adăugat: ”A vorbi sănătos limba mamei este o datorie, una dintre cele patriotice”.
Dragi români, dragi părinți! Transmiteți copiilor dumneavoastră dragostea de frumoasa limbă românească, este cea mai de preț moștenire pe care le-o puteți lăsa. Citiți-le în limba română povești, cântați-le cântece de leagăn, doine românești. Vorbiți-le când se trezesc, când stați la masă, când mergeți la plimbare, când mergeți la culcare, în frumoasa limbă românească.
Limba noastră maternă este legată de identitatea noastră cea mai profundă, de amintirile noastre și de sentimentul de mândrie că suntem români.