Gramatica limbii române nu este chiar ușoară, prin multitudinea de reguli si excepții de la aceste reguli după care se formează structura ei. Formarea pluralului substantivelor nu face excepție, motiv pentru care pluralul este greu de înțeles și de exprimat corect de către cei care nu cunosc limba română foarte bine și abia o învață. Chiar mai mult! Și unii vorbitori nativi de limba română formează, uneori, pluralul greșit gramatical, deoarece asociază forme de plural cu pluralul altor cuvinte, cu terminații asemănătoare. De exemplu, toc/toace s-a format în mod greșit prin asociere cu, posibil, cojoc/cojoace. 😊Pluralul corect pentru toc este, de fapt, tocuri! 👠
Dar ce exprimă pluralul într-o limbă?
Substantivele, prin forma pe care o au, arată numărul obiectelor – un singur obiect sau mai multe obiecte. În mod normal substantivele au o formă pentru singular, atunci când exprimă un singur obiect și o formă pentru plural, în cazul în care arată mai multe obiecte. Pluralul redă o mulțime de obiecte (substantive) de același fel (oameni, case, lucruri) sau cu mai multe elemente (grămezi, grupuri, colecții etc.) și se formează adăugând desinențe de plural, în funcție de genul fiecărui substantiv. Pare simplu, așa-i? Mă bucur! Și totuși… nu este! Limba română are ceva în plus față de celelalte limbi romanice: are particularitatea că substantivele pot fi nu doar la genul masculin și feminin, ca în celelalte limbi romanice, ci și la genul neutru și de aici vine una dintre cele mai mari dificultăți legate de formarea pluralului substantivelor. De cele mai multe, ori, formarea pluralului la neutru este neregulată (adică nu este în funcție de nicio regulă care să permită formarea pluralului pornind de la forma de la singular a substantivului), vorbitorii fiind obligaţi, în privinţa fiecărui substantiv neutru, să memoreze nu numai forma de singular, ci şi pe cea de plural. Iată, de exemplu:
masculin: frate (singular) – frați (plural)
feminin: masă (singular) – mese (plural)
neutru: vânt (singular) – vânturi (plural)
Ba mai rău: există și substantive care au aceeași formă, fie că sunt la singular, fie că sunt la plural. Acestea se numesc substantive defective de număr! (zori, ochelari, icre, Carpați, tărâțe, ițari, măruntaie, blugi). Nu mai pare chiar așa de simplu, așa-i? 😊
Dar haideți, totuși, să găsim o logică în toată încurcătura asta!
Pentru masculin, există formele: un pantof/doi pantofi, un papuc/doi papuci, un băiat/doi băieți, un castravete/doi castraveți etc). Adică, obiecte cărora la plural li se adaugă un simplu i (pantof/pantofi), sau la care se schimbă o parte din cuvânt si se adaugă un i (băiat/băieți). La fel, există multe exemple pentru genurile neutru si feminin.
Pluralul este marcat prin desinenţe:
La masculin – desinența -i: socri, eroi, lupi, taţi, munţi; defective: arici, pui
La feminin – desinența -e sau -i: case, mâini; desinența – le: stele, sarmale
La neutru: desinența -e: picioare, nume; -uri: tablouri, lucruri, radiouri, taxiuri.
Substantivele care denumesc colectivități, adică mulțimi cu mai multe elemente, se numesc colective: brădet, nucet, porumbiște, stufăriș, stol, popor, clasă, etc. Deși exprimă o mulțime de obiecte, ele sunt substantive la numărul singular.
Există substantive care au forme duble la plural: coli/coale, roţi/roate, boli/boale, chibrituri/chibrite, obiceiuri/obiceie. Formele au acelaşi înţeles, dar una dintre ele este învechită sau cu circulaţie mai restrânsă (se folosește în anumite regiuni ale țării), de aceea este recomandabilă forma subliniată. Unele forme învechite se păstrează în expresii populare sau în proverbe: Câte bordeie, atâtea obiceie. Îi pun beţe în roate. L-a băgat în boale.
Alte substantive au forme multiple la plural, fiecare formă având alt înţeles, deoarece denumesc obiecte diferite (omonime): cap-capi, capete, capuri; corn-corni, coarne, cornuri, cot-coţi, coate, coturi; curent-curenţi, curente etc.
Pluralul altor substantive exprimă un sens nou, nu numai din punct de vedere cantitativ: bunătate/bunătăţi; adevăr/adevăruri, mătase/mătăsuri, argint/arginţi, sare/săruri, lapte/lapţi, zahăr/zaharuri …
Câteva substantive, deşi au forme diferite pentru cele două numere, nu exprimă ideea de număr: tinereţe: s-a dus tinereţea/s-au dus tinereţile, minte: şi-a pierdut mintea/şi-a pierdut minţile.
Cu speranța că rândurile de mai sus v-au adus un pic de lumină în înțelegerea formării numărului plural în limba română și nu v-au încurcat mai rău, vă îndemn să mai căutați informații despre acest aspect gramatical și, mai ales, să faceți cât mai multe exerciții cu pluralul substantivului. Iar atunci când citiți o carte, fiți atenți la desinența de plural a substantivelor și încercați să o memorați! E cea mai sigură cale de a ne însuși formele corecte de plural!
Sunt un Roman traind de mul timp in Europa centrala.
Am citit expunerea Dvstra, o foarte clara si inteligent prezentata lecție despre pluralul substantivelor.
In acest context, am o întrebare căreia, cu competenta pe care evident o aveți in acest domeniu, sunt sigur ca ii veți putea da un răspuns :
Sunt foarte multe persoane, probabil cu o educație mai puțin sistematica, care, in anumite structuri morfologice, in locul pluralului in „e” , folosesc un plural in „i””.
Exemple: Fetili, Femeili, cârtili, furculitili , etc.
Presupunând ca acest fenomen lingvistic va este cunoscut, ași fii interesat sa aflu cit de răspândit este acest fenomen, in România de astăzi.
Cu respect,
Jack Cohen,PhD
Vă mulțumesc pentru întrebarea dumneavoastră și mai ales pentru interesul manifestat pentru limba română. Este îmbucurător să vedem că există atâția oameni preocupați să învețe și să înțeleagă mai multe despre acest subiect.
Formele de plural despre care mă întrebați se întâlnesc la substantivele feminine, sunt specifice graiului popular din zona Moldovei (dar pot fi întâlnite și în alte regiuni ale țării), au caracter oral și nu sunt considerate corecte din punct de vedere gramatical în limba română standard.
De exemplu, în graiul popular, „fetele” devine „fetili”, iar „văcuțele” devine „văcuțili” și așa mai departe…
Sper că v-am răspuns la întrebare și că ne veți urmări în continuare.
Bună ziua:)
Am citit acuma explicarea dumneavoastrei și mă ajutat foarte mult să înțeleg insfârșit cum să formează plural al limbii române.
Dar totuși nu înțeleg bine cum să știu acuma ce terminație exacta trebuie sa pun la cuvânt. Adică ca exemplu dacă am cuvintul „sală” la singular. Și trebuie să îl formez la plural. Nu știu acuma exact dacă trebuie sa fie „sale”, „săli”, sau „salele”. Că pentru mine sună toate trei cumva corecte.
Există poateca un trick cum poți să știi exact și aicia care terminație e cea corecta sau trebuie să le înveți pe de rost?
Mă voi ajută foarte mult, dacă mi-ați răspunde.
Mulțumesc!
M.C
Bună ziua! 🙂
Mă bucur că explicațiile mele te-au ajutat să înțelegi cum se formează pluralul în limba română. Pluralul poate fi, într-adevăr, confuz la început, dar există câteva reguli și trucuri care te pot ajuta să determini terminația corectă, ținând cont de următoarele reguli generale pentru substantivele de genul feminin:
1. Substantivele care se termină în -ă: de obicei, la plural, terminația devine -e sau -i.
Exemplu:
– „sală” – „săli” (nu „sale” sau „salele”)
– „bucată” – „bucăți”
– „fată” – „fete”
2. Substantivele care se termină în -ea: la plural, de obicei, terminația devine -ele.
Exemplu:
– „stea” – „stele”
3. Substantivele care se termină în -e: la plural, de obicei, terminația devine -i.
Exemplu:
– „floare” – „flori”
– „poveste” – „povești”
– „carte” – „cărți”
Trucuri pentru a determina pluralul corect:
– Consultă un dicționar: un dicționar online sau tradițional îți poate arăta forma corectă a pluralului pentru orice cuvânt.
– Observă și reține modele: pe măsură ce înveți limba, vei observa modele de formare a pluralului.
– Întreabă-te cum sună în context: uneori, a spune cuvintele în context te poate ajuta să le identifici forma corectă. De exemplu, „Am două săli mari” sună mai natural decât „Am două sale” sau „Am două salele”.
Excepții:
Din păcate, așa cum am scris și în articol, există și excepții, deci pentru unele cuvinte trebuie să înveți forma corectă de plural pe de rost.
Sper că aceste explicații te vor ajuta să înțelegi mai bine formarea pluralului în limba română. Dacă mai ai întrebări, nu ezita să îmi scrii!
Mulțumesc și spor la învățat! 🙂