Crăciunul belgian este un amestec de sărbătoare creștină și păgână: curcanul umplut cu castane, nelipsit din meniu, biscuiții condimentați, slujba de la miezul nopții și cadourile de sub brad.
Multe orașe din Belgia organizează piețe de Crăciun. În orașele neerlandofone, germanofone și parțial francofone din estul Regiunii Valone, unde haina albă a iernii acoperă uneori regiunea Fagnes, Valea Our, orășelele Malmedy sau Eupen, în piața centrală căbănuțele de lemn instalate în luna decembrie amintesc de satele austriece sau elvețiene. Se răspândesc peste tot mirosuri de patiserie, de vin fiert cu scorțișoară și cuișoare, arome de prăjituri și zahăr vanilat și efluvii de alune trase în caramel.
BOUDIN VERT (CÂRNAȚI CU VARZĂ ȘI CARNE DE PORC)
În Valonia, Crăciunul se sărbătorește cu tripe à l’jotte, numit și boudin vert (un fel de cârnați umpluți cu varză). Pentru un boudin vert cu adevărat reușit este nevoie de varză și carne de porc, de preferat bucăți mici, cu sare, piper, cuișoare și nucșoară.
COUGNOU – BRIOȘA DE CRĂCIUN
În regiunea Nivelles toți copiii știu că însuși micul Isus așază la marginea patului savurosul cougnou de Crăciun, al cărui aluat se modelează până ia forma unui corp. Cougnou este o delicatesă preferată de belgieni în timpul sărbătorilor de iarnă, un fel de cozonac fără umplutură. Acesta are o formă alungită care amintește de copilul Isus înfășat și se pregătește din cocă de brioșă. În Andenne, se pregătește „trairies”, o serie de cinci cougnou-uri de dimensiuni descrescătoare, care se mănâncă în mod tradițional, în liniște și reculegere, după Liturghia de la miezul nopții.
BOUKÈTE – CLĂTITE DIN HRIȘCĂ
La Liège bunicile încă mai fac boukète, clătite din hrișcă (făină de sarazin), decorate cu coacăze sau felii subțiti de mere, prăjite într-o tigaie cu unt și pudrată cu zahăr fin sau casonadă (zahăr brun). Clătitele boukète sunt însoțite de un vin fiert bun și, în regiunea Herve, sunt stropite cu celebrul sirop specific regiunii, siropul de Herve.
LA BÛCHE – BUTURUGA
O delicatesă nelipsită de pe masa de Crăciun este la bûche, în limba română buturuga. Spre sfârșitul anului apar în magazine niște prăjituri lungi cu o cremă aranjată în formă de striații, ca o coajă de arbore, și decorate cu brazi sau spiriduși. Este vorba despre această prăjitură, care se face din pandișpan uns cu cremă de unt și cacao sau cafea și rulat pentru a reprezenta o buturugă. De unde această tradiție? În spațiul occidental, pentru a sărbători solstițiul de iarnă, oamenii ardeau o mare buturugă de lemn, care trebuia să mențină focul cel puțin trei zile, în semn de ofrandă pentru recolta anului următor. Buturuga era stropită cu lapte, miere sau vin pentru a îndupleca zeii abundenței în anul ce urma să vină. Tradiția este de înțeles, mai ales că pe aceste meleaguri, zilele din preajma Crăciunului și Anului nou sunt de multe ori printre cele mai friguroase din iarnă.
SPECULOOS – BISCUIȚI CONDIMENTAȚI
Biscuiții speculoos sunt de, asemenea, nelipsiți de pe masa de Crăciun, mai ales alături de cafea sau ceai. Cuvântul « speculoos » este împrumutat din olandezul « speculaas » și înseamnă « prăjiturică de Sfântul Nicolae ». « Speculaas » vine de la « speculatie » , un biscuit, o prăjiturică folosită ca decor de masă. Unii spun că « speculoos » ar proveni din cuvântul latinesc „species” care înseamnă „condimente”. Există aici un sâmbure de adevăr. Pentru a obține niște biscuiți irezistibili avem nevoie de multe mirodenii : piper alb, scorțișoară, ghimbir, cuișoare, cardamom și nucșoară. Acești biscuiți condimentați și crocanți – speculoos – există de milenii. Deja pe vremea lui Iulius Cezar, romanii făceau biscuiți condimentați reprezentând zeii Panteonului și le ofereau apoi copiilor. În secolul al XIV-lea, biscuitul a fost modelat cu efigia Sfântului Nicolae. Trei secole mai târziu, Olanda, pe atunci cea mai mare putere navală a lumii, a adus din călătoriile în țări îndepărtate cardamom, scorțișoară, cuișoare și ghimbir. Cofetarii de atunci au creat cu toate aceste condimente un biscuit cu aromă caramelizată: speculoos.
