„Mai demult nu se întâmpla așa ceva …” sau „Pe vremea mea exista respect …”
De câte ori nu am auzit aceste expresii? Nostalgicii unui trecut perfect, cu copii educați care nu greșeau, ascultau mereu, respectau autoritatea? Avem tendința de a idealiza trecutul, în special când e vorba de copilărie când totul avea un farmec aparte și ne bucuram din plin de fiecare zi. Nouă, copiilor de ieri, ne place să credem că am avut o copilărie mai bună decât cea a copiilor de azi.
Nu știu dacă mai demult copiii erau mai cuminți decât acum pentru că e imposibil să măsurăm cumințenia. Nu putem pune pe o balanță toate poznele dintr-o zi și pe cealaltă balanță faptele bune pentru a vedea în ce direcție atârnă. Copiii pur și simplu explorează, fac greșeli, învață. Și a doua zi o iau de la început. Ne amintim cu toții de Nică, personajul Amintirilor din copilărie a lui Ion Creangă, cum încerca să repare poznele cu câte o zi de ascultare.
Pe vremea mea copiii erau mai educați …
Exisă diferențe între felul în care au trăit generațiile anterioare de copii și copiii de azi. Este vorba în primul rând diferențele în utilizarea tehnologiei și accesul la informație. În trecut copiii petreceau mai mult timp în aer liber, jocurile erau de mișcare, informația se căuta în dicționar, enciclopedii, la bibliotecă. Acum, informația poate fi ușor de găsit, mai rapid, cu observația că nu toate sursele sunt de încredere și că uneori e dificil să alegi esențialul pentru că există prea multe informații. Copiii de azi s-au născut în condiții diferite de cele ale generației anterioare. Ei dezvoltă de mici abilități de utilizare a tehnologiei moderne care a devenit deja un nou limbaj. Ne place sau nu, acesta este prezentul și spre digitalizare ne îndreptăm în viitor: învățământul online, munca la distanță, cumpărăturile online și, din ce în ce mai mult, viața socială online.
Ce nevoi aveau copiii de ieri? Dar cei de azi?
Dacă a fi cuminte înseamnă să taci, să fii liniștit, să nu te miști, să nu întrebi, poate ar trebui să ne amintim că un copil sănătos se mișcă, vorbește, se joacă, pune mii de întrebări, e rebel (uneori) și caută să înțeleagă ce e viața și cine e el. Dacă le spunem mereu să tacă nu vor reuși să aibă curajul să se exprime, să ceară răspunsuri sau să se facă auziți. Un copil care e încurajat de mic să întrebe, să aibă opinii, va fi un adult echilibrat, cu discernământ.
Societatea s-a schimbat într-un mod remarcabil în ultimii ani. Totuși, copiii de ieri, la fel ca cei de azi au aceleași nevoi fundamentale, acelea de a fi iubiți, de a fi văzuți, ascultați și apreciați, de a se juca și a-și face prieteni, precum și nevoia de a învăța folosind resursele educative ale secolului XXI. Să-i lăsăm să-și trăiască propria copilărie, să facă greșeli, să experimenteze, să creadă în magie. Să le dăm voie să fie copii și să-și găsească propriul drum în viață.
Childhood: ‘They don’t have the freedom we had as children’ – BBC News
Infancia de ayer y de hoy. Diferencias y claves para una buena educación | Caligrafix
Los niños de antes no eran mejores | Ciudadanos | La Voz del Interior
Amintiri din copilărie – Wikisource